Flora

     Vegetaţia este componenta biosferei care defineşte fizionomia unităţilor teritoriale. Principalele trăsături ale învelişului vegetal sunt condiţionate de variaţiile temperaturii şi umidităţii, dar şi de intervenţia factorului antropic.

     Judeţul Caraş-Severin are o floră deosebită, multe specii fiind rare sau declarate monumente ale naturii. Dintre acestea se pot enumera: Zada, Pinul Negru de Banat, (relicvă din era glaciară), Alunul turcesc, Garofița bănăţeană, Garofița albă, Bulbuci, Bujorul de pădure, Bujorul de Banat, Măceşul de Beuşniţa, Păducelul negru, Vişinul turcesc, lederea albă, Angelica, Urechea ursului, Floarea de colţ, Floarea Semenicului, Laleaua pestriţă, Narcisa, Stânjenelul, Papucul doamnei, Sângele voinicului, Săbiuţa, Brânduşa-galbenă etc.

     Trăsăturile învelişului vegetal al comunei Bauțar sunt condiţionate de latitudine şi altitudine. Complexitatea factorilor geologici, geomorfologici, climatici, cât şi intervenţia factorului antropic au determinat o vegetaţie variată, ca specii şi asociaţii pe fondul general al pădurilor de foioase (subzona gorunului și fagului). Pe lângă speciile de gorun (Quercus petraea) se întâlnesc şi alte specii de quercinee (Quercus ceris, Quercus frainetto, Quercus robur) sau arbuşti: Crataegus monogyna, Rosa canina, Prunus spinosa, Malus sylvestris (măr pădureţ), Cornus mas (cornul), Tillia cordata (ulm), etc. În apropierea localităţii, în partea nordică a dealului Cracul Mic, există o plantaţie de Pinus Nigra având o vechime de peste 90 de ani.

     Pe lângă vegetaţia de pădure există pajişti secundare care câştigă areal datorită activităţilor antropice. În cadrul acestor pajişti se întâlnesc specii de germinee (Agrostis tenuis, Festuca retensis, Cinosaurus cristasus, Poa pratensis), leguminoase (Trifolium repens, Genista tinctoa), specii mezofile (Cicherium intylus, Tropopagon orientalis, Chrysopogon gryllus) etc.

     Datorită altitudinii, teritoriul satului Bauțar se încadrează în subetajul gorunetelor. În cadrul acestuia se deosebesc specii în funcţie de tipul de vegetaţie:

•  Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Q. robur), jugastru (Acer campestre), fag (Fagus silavatica şi Fagus moesica), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), cer (Quercus cerris), gârniţă (Quercus frainetto) etc. Totuşi, cea mai mare dezvoltare o au plantaţiile de pomi fructiferi: meri, peri, pruni, cireşi, piersici, vişini, nuci, gutui, caişi şi duzi.
•  Vegetaţia arbustivă e constituită din arbuşti caracteristici zonelor de deal, în spaţiile despădurite fiind prezent: alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), socul (Sambucus nigra), iar la marginea pădurilor, apare destul de frecvent carpenul (Clematis vitalba) în asociaţie cu porumbarul. În zonele deschise, arbuştii sunt reprezentaţi prin: porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna) și măceş (Rosa canina).
•  Vegetaţia ierboasă are o extindere largă, fiind reprezentată prin asociaţii de: colilie (Stipa pulcherrima, Stipa lessingiana), firuţa (Poa angustifolia), păiuş (Festuca rupbra), coada vulpii (Alopecurus patensis), iarba câmpului ( Agrostis stolonifera) etc.

     Pe lângă acestea, pe teritoriul comunei Bauțar se află şi alte tipuri de asociații vegetale: vegetaţia azonală (reprezentată prin pajiştile de luncă), vegetaţia segetală şi vegetaţia ruderală.

     Pajiştile de luncă se formează datorită unor condiţii ecologice speciale: inundaţii periodice, umiditate ridicată sau excesivă în anumite perioade ale anului, aluviuni cu textură variată, în general bogate în substanţe nutritive, aflate în diferite stadii de solificare. Se află situate în luncile pâraielor care străbat teritoriul. În luncile joase foarte umede, pe aluviuni cu textură fină, permanent umede, răspândirea cea mai mare o au gramineele: Agrostis stolonifera, Poa pratensis, Lolium perrenne, Agropyron repens, specii de Carex (C. vulpina, C. distans, C. actiformis etc.), de Juncus (J. compressus, J. effussus, J. gerardi etc.), de trifoi (T. repens, T. pratense, T. fragiferum etc.) şi alte specii: Ranunculus repens, Lysimachia nummularia, Mentha pulegiun. În locurile permanent mlăştinoase, pajiştea poate fi dominată de Poa trivialis, accentuându-se rolul speciilor higrofile: Eleocharis palustris, Carex vulpina, Lythrum salicaria, Mentha pulegium etc. Producţia de biomasă a acestor pajişti este ridicată, până la 3 t/an/ha.

     Vegetaţia ruderală însoţeşte aşezările omeneşti şi drumurile. Pe marginile drumurilor de ţară, a potecilor sau cărărilor, în curţile cu sol bătătorit, sunt foarte frecvente speciile de Polygonum avicular şi Matricaria matricariorde, alături de care se mai întâlnesc multe specii: Malva pusilla, Plantaga major, Artemisia annua, Hyosciamus niger, Datura stramonium (ultimele două pe lângă grajduri şi ţarcuri de vite). Pe locurile unde sunt depozitate gunoaie se întâlnesc comunităţi dominate de Iva xanthufolia, Arctuim lappa, Ballota nigra, Sambucus ebulus etc.

     Din punct de vedere al vegetaţiei, cea mai mare parte a comunei Bauțar se încadrează în zona forestieră, elementul esenţial prezentându-l pădurile de foioase. În prezent defrişările făcute au dus la schimbarea peisajului natural, în unele zone favorizându-se apariţia eroziunii solului.

     Complexitatea factorilor geologici, geomorfologici, climatici ca şi intervenţia factorului antropic, au determinat o vegetaţie variată ca specii şi asociaţii pe fondul general al pădurilor de foioase. În funcţie de zonarea fizico-geografică, pe teritoriul comunei Bauțar se pot distinge următoarele zone:

• o zonă mai joasă în care vegetaţia  de  aici  era  formată  din  plante ierboase, care treptat a fost înlocuită cu vegetaţia cultivată. În zăvoaiele de pe lângă râuri cresc arbori şi alte plante iubitoare de umiditate ca: salcia, plopul, aninul, trestia, papura etc.
• o zonă de deal, unde se întâlneşte o vegetaţie spontană mai diversificată. Plantele ierboase sunt reprezentate de: trifoiul sălbatic, păiuş, coada şoricelului. De asemenea, în această zonă se întâlnesc şi arbuşti ca: măceşul, porumbarul, păducelul etc. Pe pantele mai domoale cu expoziţie însorită se întâlnesc păduri de stejar. Specia cea mai întâlnită este gârniţa. Pe dealurile mai înalte până în zona de contact cu muntele, unde şi umiditatea este mai ridicată, se întâlnesc păduri de amestec, în care predomină fagul. Alături de fag, la altitudini mai mici se întâlnesc: teiul, cornul, ulmul. Mai spre înălţime tot alături de fag cresc: carpenul, frasinul comun, alunul.
• o zonă montană, unde în părţile mai joase se întâlneşte fagul care intră mai spre înălţime în contact cu pădurile de conifere: brad şi molid. Vegetaţia subalpină apare la limita superioară a pădurii, adică la 1550-1600 m altitudine. Ea este reprezentată în munţi prin pâlcuri de jepi, ienupăr şi afini. Culmile muntoase sunt acoperite cu un covor bogat de păşuni alpine.

     Factorul antropic şi-a pus o amprentă negativă asupra peisajului, deoarece în cea mai mare parte a teritoriului, vegetaţia naturală a fost îndepărtată prin defrişare, în favoarea terenurilor agricole.

Fauna

     Fauna este strâns legată de zonele de vegetaţie, care constituie pentru animalele sălbatice hrană şi adăpost. O delimitare strictă nu se poate face ca în cazul vegetaţiei, animalele având posibilitatea de a trece dintr-o zonă de vegetaţie în alta.

     În zona comunei Bauțar, fauna cuprinde specii de animale ca: mistreţ (Sus scrofa), lup (canis lupis), vulpe (Vulpes vulpes), iepure (Lepus europeus), pisica sălbatică (Felis silvestris), veveriţa (Sciurus vulgaris), dihorul, hârciogul, etc.

     Specii ca: lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), căprioara (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa) s-au împuţinat considerabil datorită intervenţiei brutale a factorului antropic.

     În zonele joase ale localităţii se întâlnesc următoarele animale: şoarecele de câmp (Microtus arvalis), şopârla de câmp (Lacerta agilis), guşterul (Lacerta viridis), dihorul (Mustela putorius), iepurele de câmp (Lepus europaeus) reptile ca: şopârla cenuşie, guşterul, şarpele de alun (Coronella austriaca), şarpele de pădure (Elaphe longisima), şarpele de casă (Natrix natrix), vipera comună, șarpele gri, șarpele negru și șarpele orb, etc.. În locurile uscate şi însorite, pe dealurile cu vegetaţie ierboasă şi tufărişuri, la liziera pădurilor şi în rarişti cu pietre mai poate fi întâlnită vipera cu corn (Vipera ammodytes).

      În pădurile de foioase trăiesc: vulpea, căprioara, lupul, mistreţul, bursucul, veveriţa, jderul, iar în cele de conifere se întâlnește: ursul, râsul, pisica sălbatică.

      Cel mai bine reprezentată este avifauna, dintre care: ciocănitoarea pestriţă mare (Dendrocopos major), pițigoiul, cinteza, vrabia (Parus caeruleue), cojoaica de pădure (Certhia Familiaris), mierla (Turdus merula), porumbeii sălbatici (Comunba palumbus), turtureaua (Streptopelia turtur), graurul (Sturnus vulgaris), ciocănitoarea sură (Picus canus), buha (Bubo bubo), cucul (Cuculus canorus), rândunica (Hirundo rustica), prepelița, pitpalacul, ciocârlia, ciocănitoarea, fâța de câmp, pupăza, pitulice, codobatura, barza, gaița (ciorobara), uliul, nelipsitele rândunici și vrăbii (bribeți), cioara, bufnița (cionovica) și liliecii. Dintre păsările răpitoare, rar se întâlnește uliul porumbar (Accipiter bentilis) și şoimul rândunelelor (Falco subbueto). În zonele mai înalte trăieşte corbul, iar în pădurile de munte cocoşul de munte. Multe dintre păsările menționate emigrează toamna spre sud, în țările mai calde și se reîntorc la cuiburile lor în lunile martie-aprilie.

      Fauna piscicolă este reprezentată de: păstrăv, mreană sau clean. De asemenea, în ape se întâlnesc şi specii de batracieni: broasca râioasă verde etc.
Frecvenţa poienilor şi bogăţia stratului ierbos creează condiţii favorabile dezvoltării faunei de reptile.

     Dintre amfibieni se pot aminti: broasca de lac (Rana esculenta), buhaiul cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca râioasă de munte (Bufo bufo), salamandra (Salamandra salamandra) etc.

     Alături de acestea, mai apar o serie de nevertebrate, dintre care cele mai comune sunt: cosaşii, greierii, lăcustele, etc.